FLORIN ŞUŢU
Născut la data de 24 aprilie 1959
Localitatea: Ploieşti
Studii:
Academia de Arte Bucureşti
Facultatea de arte plastice, secţia Pictură, clasa prof. Ion Sălişteanu
Membru Titular al Uniunii Artiştilor Plastici din Romānia
Membru īn Conducerea Operativă a Filialei Ploieşti a Uniunii Artiştilor Plastici din Romānia
Profesor la catedra de pictură-desen a Şcolii de Arte din Ploieşti
Profesor la catedra de estetică-pictură a Liceului de Artă din Ploieşti
Expoziţii personale:
1997, 1998, 1999, 2000, 2002 Galeriile de Artă din Ploieşti
Participări la expoziţii:
Īntre anii 1995 2003 a participat la expoziţii organizate de filiala Ploieşti a UAP īn ţară (Ploieşti, Bucureşti, Buzău, Braşov, Tārgovişte, Sinaia ş.a.) cīt şi īn străinătate (Salonic, Moscova, Lom-Bulgaria, Vraţa-Bulgaria, Riga, Lyon)
A participat la taberele de creaţie de la Slănic-Prahova, Medgidia, Brebu, Seciu, Răhău-judeţul Alba, Valea Doftanei, Lom-Bulgaria.
A susţinut mai multe work-shop-uri īn domeniul artelor plastice şi vizuale.
Are lucrări īn colecţii de stat şi particulare din ţară şi străinătate (SUA, Franţa, Germania, Italia, Olanda, Letonia, Bulgaria, Grecia)
Publică tablete, eseuri, cronici de artă plastică īn ziare şi reviste din Ploieşti, Braşov, Constanţa, Tulcea.
A susţinut mai multe conferinţe despre personalităţi şi curente din arta plastică, īn sala Teatrului Equinox din Ploieşti, īn cadrul proiectului Artele şi lumea contemporană
Adresa:
Ploiesti, str. N. Titulescu nr. 3, bl. 26 M, ap. 15
Tel.: 0745-075881
E-mail: flsutu@yahoo.com
... Lucrările prezentate conţin virtuţi ale unui talent remarcabil de desenator şi simţ compoziţional ..., o figuraţie echilibrată, care denotă o reală capacitate de stăpīnire a formei şi servirea ei prin culoare, o organică folosire a sistemelor de semn plastic ce trece de temă şi afirmă o putere enunţială şi vigoare īmpinsă uneori spre patetic.
Ion Sălişteanu
Dacă nu aş cunoaşte foarte bine un percept de bază al criticii de artă, acela conform căruia, īn acest domeniu, comentezi, apreciezi, dar nu judeci, cu atīt mai puţin cīnd artistul īn cauză este foarte tīnăr, īn expoziţiile lui FLORIN ŞUŢU īmi vine să schimb proverbul bine cunoscut cu formula: la īnceput a fost ... pictura!!!
La ultima ediţie a Taberei de la Brebu, cea de anul trecut (2001), FLORIN ŞUŢU a fost unul dintre artiştii invitaţi. Cu această ocazie, am constatat firescul cu care s-a lăsat absorbit de locuri, de culoare, de materialitatea lor. Am văzut cum a devenit, īn modul cel mai firesc, comentatorul şi interpretul naturii. Fără nici o căutare specială de unghiuri, locurile s-au materializat īn lucrări, şi orice mijloc tehnic de exprimare a fost adecvat pentru exprimările spontane, ca şi pentru cele reinterpretate īn atelier.
Trimiterile la această tabără, īn cīteva dintre lucrările din expoziţie, sīnt doar accente suplimentare pentru schimbarea de ton pe care o aduce prin recursul mai puternic la tehnici de grafică sau la manieră compoziţională care să amintească domeniul graficii cum ar fi valorizarea albului suportului, fluidităţile şi catifelările tonalităţilor de baiţ. Dar cea mai mare schimbare de ton este fără īndoială registrul tematic. Iernile au invadat, brusc, realitatea lui FLORIN ŞUŢU, iar gustul subit pentru instalaţii a dat deja cīteva suculente exemple.
Aşa īncīt nu mă pot abţine să nu mă gīndesc: Dumnezeu a creat mai īntīi ... pictura?
Ruxandra Ionescu
Din orice punct de vedere ai privi, persoana şi pictura lui Florin Şuţu par că sunt īn contradicţie. Prezenţă de o discreţie aparte, oarecum denaturată de ochii de om tenace, pictura lui Florin Şuţu este īnsă exact contrariul discreţiei, īn sensul īn care transmite, dar nu clamează, bucuria reală de a fi viu, de a privi, de a-şi formula gāndurile, reacţiile prin limbajul culorii şi formelor.
Păstrează īncă īntr-un mod foarte afectuos, aş zice, respectul pentru maestrul Ion Sălişteanu, care va rămāne pentru totdeauna Profesorul, dar respectul īncepe să se facă simţit din ce īn ce mai mult tocmai prin conturarea unui drum propriu, īn care īnsă păstrează şi notele acestuia. Printre acestea, aş nota disponibilitatea şi bucuria de a picta.
Regăsim ambele trăsături īn această a patra persoană pe care Florin Şuţu o deschide la Galeriile de Artă din Ploieşti. Marea disponibilitate de care dă dovadă este prezentă īn această expoziţie, atāt prin nenumăratele faţete, unghiuri ale realităţii īnconjurătoare care-i atrag atenţia şi-l forţează să se exprime, cāt şi prin multiplicare (prin prezenţa desenelor şi sculpturii ambientale) cu care īşi lărgeşte aria de prezentare. Picturalitatea īnnăscută de care dă dovadă este de remarcat şi īn mica galerie de desene, īn care accentele duc cu gāndul la Tonitza.
Ruxandra Ionescu
Pictura ca maieutică
Bogdan Stoicescu
Nu mi-a plăcut niciodată să pictez un tablou nou, īi plăcea să spună lui Man Ray, pictor, fotograf, cineast, un artist total, spirit eminamente liber şi īntr-o perpetuă căutare, mult drag sufletului meu
Am fost stăpīnit de acelaşi gīnd īn clipa īn care am privit pentru prima oară lucrările lui Florin Şuţu, īn urmă cu ceva timp, īntr-o expoziţie de grup a membrilor Uniunii Artiştilor Plastici din filiala Prahova.
Īl cunoscusem pe Florin nu cu mult īnainte, cīnd acceptasem invitaţia regizorului şi prietenului nostru comun, Mihai Vasile, de a participa la o dez-batere despre teatru, după unul din spectacolele domniei sale. Erau atunci īn sală ziarişti, scriitori, profesori, oameni mai mult sau mai puţin acomodaţi cu noile forme de exprimare ale artei contemporane īn general şi ale celei teatrale, īn special. S-a dialogat, s-a īntrebat, s-au adus elogii şi s-au exprimat nedumeriri, semn bun că evenimentul din acea seară a lăsat urme.
Ceea ce m-a sedus de la bun īnceput la Florin Şuţu nu au fost neapărat ideile pe care el le-a exprimat ci, mai presus de orice, modul sincer, elocvent, coerent, precis, tranşant, chirurgical chiar, īn care el şi le-a expus. Despre arta lui, despre teatru şi nu numai. Surprinzător pentru un plastician, aş īndrăzni să spun, īn viziunea mea mult mai acomodat cu şevaletul şi penelul, cu gīlceava culorilor, cu arta sa adică, decīt cu aceea a elocuţiunii şi a oratoriei. Am fost cucerit īn acea seară de Florin şi, puţin invidios, ardeam de nerăbdare să-i văd lucrările. A fost apoi o expoziţie de grup, urmată de personala de la Galeriile de Artă ale UAP, nefăcīnd altceva decīt de a-mi confirma bănuielile.
Era tot el şi aici, o personalitate accentuată, cum ar spune doctorul Karl Leonhard, īn acele tuşe păstoase, debordīnd de o vitalitate exuberantă, īn naturile statice, īn portrete ori peisaje, trădīnd un talent remarcabil de desenator şi simţ compoziţional, o figuraţie echilibrată care denotă o reală capacitate de stăpīnire a formei şi servirea ei prin culoare, cum pe bună dreptate afirma despre discipolul său, maestrul Ion Sălişteanu.
Acesta este Florin Şuţu, imaginativul introvertit, emotivul, melancolicul (vezi peisajele, interioarele de atelier, bisericile ori splendidele pridvoare), sentimentalul (ciclul de portrete ale fetiţei sale, vasele cu flori, nudurile), teluricul omniprezent, cu toată metafizica sa, cel care aşa cum īi place să spună īntr-una din zicerile sale şi-a asumat stīngăciile şi suspectat reuşitele ( ), necăutīnd justificări plastice pentru bīlbīielile inerente studiului şi neagreīnd savante explicaţii pentru cele mai īnsemnate reuşite
Mihai Vasile: Obsesia atelierului, aşa cum l-ai definit tu odată placentă, este chiar un loc ludic, un loc al gestualităţii intime, şi poate de aici vine şi ideea că cineva poate intra īn această intimitate a ludicului, a gestualităţii care este foarte personală. Hai să dicutăm din perspectiva asta despre atelier.
Florin Şuţu: Această intimitate face greu accesul īn atelier. Sunt artişti care nu pot lucra īn prezenţa cuiva. Dar nu este vorba numai de violarea intimităţii atelierului īn momentul īn care artistul lucrează. Sunt artişti care nu agreează prezenţa neavenită chiar şi īn momentul īn care nu lucrează, pentru că aceste semne ale intimităţii lui sunt evidente fie prin schiţe, fie prin lucrări abandonate, fie prin scrisori īncă necitite şi lăsate īn grabă pe masă sau prezenţa paharului de vin, băut şi abandonat pe masă Acestea sunt momentele pe care artistul īncearcă să le protejeze de prezenţa străină īn atelier. Aşa se explică expoziţia şi nu primirea publicului īn atelier
M.V.: Īntr-o discuţie mai veche īţi sugeram să vorbim despre atelier ca loc īn care sunt depozitate resturile tuturor etapelor de creaţie ale unui artist. Īntr-un fel sau altul atelierul īnseamnă şi lucrul acesta Crezi că artistul se fereşte ca ceilalţi să vadă saltul dintr-o etapă īntr-alta, transgresiile
F.Ş.: Nu cred că lucrul acesta īi displace Există această preocupare a artistului de a īmplini o idee, de a īmplini un sentiment şi īn momentul īn care publicul neavenit sau, mai degrabă, nechemat pătrunde īn atelier, descoperă nu eşecurile ci mai de grabă momentele de abandon, momentele de incertitudine ale creaţiei
M.V:. este clar că ceea ce a pus pe pereţi este ceea ce-i este lui drag, ca şi īn cazul tău. Aici sunt amestecate mai multe etape. Ţi-e jenă că eu văd acest amestec, aparent eteroclit?
F.Ş.: Nicidecum vorbeam mai devreme doar de vizitatorii care vin dintr-o curiozitate clevetitoare Dar atunci cīnd un prieten vine curios să vadă saltul, sau momentul īn care mă aflu, şi dacă face lucru acesta cu discreţia necesară, fără īndoială că nu mă deranjează
M.V.: Deci, īn momentul īn care cel care intră şi face lucrul acesta ca şi cum ar intra īntr-un mic templu Īn fond, aici, tu eşti oficiantul propriei tale intimităţi. Deranjează lucrul acesta pe un plastician. Pe tine de exemplu? Bănuiesc că un poet ar fi deranjat, la fel un muzician Dar plasticianul are la īndemīnă această posibilitate a spectacolului vizual oferit de propriul său atelier şi de propria lui creaţie Deci voi, plasticienii sunteţi īntr-o postură uşor privilegiată. Puteţi să jucaţi - aşa cum făcea Dali, de exemplu -, puteţi să jucaţi un personaj, puteţi să creaţi o regie Dar, dincolo de asta, īntr-o relaţie privilegiată, aşa cum sunt eu acum īn momentul īn care pot privi pereţii atelierului tău, cīt din intimitatea ta crezi că-ţi iau, sau cīt, din aceeaşi intimitate poţi să-mi dai īn momentul īn care eu vreau să mă satur privind o lucrare aici, īn atelier?
F.Ş.: Nu cred că este vorba de nici o intimitate īn sensul cantitativ pe care eu ţi-o pot oferi sau pe care tu mi-o poţi lua cu sau fără voia mea Tu aduci foarte mult teatru, aduci chiar scena aici, īn atelier Dar eu nu sunt o gazdă, un actor, nu-mi regizez un portret, un personaj īn funcţie de publicul care vine la mine īn atelier. Sunt, pur şi simplu, un om īn salopetă care lucrează, care-şi mai ia din cīnd īn cīnd o pauză Se īntīmplă ca acel public să vină chiar īn aceste momente: de pauză sau de creaţie Oricum, īntr-un fel sau altul această vizită poate fi stīnjenitoare
M.V.: Vorbeai despre atelier ca despre o placentă Poţi continua această definire?
F.Ş.: Orice placentă are la orizont o naştere Īn cazul plasticianului expoziţia care urmează Există sigur şi forţări ale acestei naşteri
M.V.: Discutam deunăzi despre atelier ca despre un spaţiu al recompunerii, mai ales īn ceea ce priveşte peisajul Hai să ne gīndim dacă nu cumva, aşezat īn faţa şevaletului, nu eşti forţat de īmprejurarea asta de a recompune un sentiment, o senzaţie
F.Ş.: sunt crīmpeie disparate care sunt reaşezate şi alcătuiesc un nou peisaj, acela al unei intimităţi personale şi, īn genere, īn cazul meu, lipsesc peisajele cu prăbuşiri, cu accidente tectonice grave
M.V.: se simte şi īn cromatică
F.Ş.: peisajele mele au o linişte a lor care nu conferă privitorului posibilitatea de a se plimba turistic prin ele, ci de a fi eliberat de această geografie a concretului
M.V.: Aş vrea să-mi spui cīte ceva despre o temă risc s-o numesc dragă ţie şi anume tema gardului. Este o temă sau mai de grabă o obsesie?
F.Ş.: A devenit cu timpul o temă dragă mie După prima lucrare făcută pe grabă, aproape neglijent īn ceea ce priveşte meşteşugul atelierului mi-am dat seama că tema asta, a gardului, poate deveni interesantă numai şi numai prin prelucrarea ei şi ducerea către variante şi semnificaţii mereu altele. De aici ipostazele diferite: gardul din vecinătatea bisericii, sau un gard năpădit de iederă, de vegetaţie
V.M.: Ce īnseamnă gardul pentru tine?
F.Ş.: Nu ştiu dacă ai observat, dar īn nici una dintre lucrări, gardul nu are poartă. Deci nu este vorba de o semnificaţie strictă a deschiderii şi a accesului către ceva Este, mai degrabă, acea placentă de care vorbeam a fi fiind atelierul Este tot un soi de ocrotire a unei intimităţi, a unui sentiment aşa cum se īntīmplă cu fragilul copac din spatele unui gard, sau cupolele bisericii Deci toate gardurile mele nu au poartă tocmai pentru a nu cădea īn concreteţea lor materială, cu toate funcţiunile ce derivă din aceasta Un fel de scut care fereşte Este o temă pe care am īncercat să o trec dincolo de preocupările strict de atelier, dīnd semnificaţii diverse īn speranţa că una din aceste semnificaţii poate ajunge la privitor.
V.M.: De cīnd am intrat īn acest atelier al tău, m-a atras continuu o lucrare de dimensiuni modeste, aşezată pe perete, printre alte lucrări Un grajd de ţară, cu uşa dată de perete, aproape rezemată de acest perete de un alb murdar Īn faţa lui, pe verdele īntunecat al vegetaţiei mici pete de verde deschis, ca urmele ştrengăreşti ale unor copii care s-au jucat īn preajmă-i şi, ceea ce de fapt atrage şi declanşează emoţia, negrul īntunecat şi misterios al deschizăturii Un dincolo abia sugerat, care lasă loc amintirii Face parte lucrarea aceasta dintr-o temă? Ce a declanşat crearea ei?
F.Ş.: Nu Nu face parte dintr-o temă, dar este posibil ca ea să fie un punct de plecare
M.V.: Tu simţi acelaşi lucru pe care-l simt şi eu?
F.Ş.: Da, da Este vorba de această blīndeţe a umbrei care cade pe acest edificiu fragil, modest Umbra aceasta nu are agresivitatea pe care ar fi avut-o un edificiu modern, agresiv, violent, făcut din materiale moderne, dure, colţuroase care, īn mod fals, poate lăsa cuiva sentimentul durabilităţii Dimpotrivă această magherniţă, acest mic adăpost durează chiar īn abandonul īn care a fost situat. Neīngrijit, neocrotit, neconservat Durează tocmai prin durabilitatea materialelor din care a fost făcut: pămīnt, apă, lemn
M.V.: Dar aici se mai īntīmplă şi un alt lucru: fixarea īn memoria afectivă, care este mai durabilă decīt oricare material Poate părea o figură de stil, dar pentru mine este o realitate
F.Ş.: face parte din acea traiectorie blīndă care este regăsibilă şi īn multe din lucrările mele
M.V.: Exact Nu īntīmplător m-am oprit la ea, pentru că această mică lucrare dă ideea de durabilitate care se regăseşte īn lucrările tale
F.Ş.: Durabilitatea vine din acest sentiment Uşa, care este deschisă aproape ca un abandon, trīntită de perete, nu face altceva decīt să lase loc privitorului de a īntīlni acest contrast īntre albul murdar al varului de pe perete şi negrul umbrei din interior creīnd acel conflict, acel dramatism interior care nu are nimic comun cu dramatismul materialelor noi Este vorba de o dramă a acestei memorii afective de care vorbeai, şi nu o dramă a aşezămīntului
M.V.: Am discutat mult despre peisaj Ai putea să-mi spui care sunt maeştrii peisajului pentru tine?
F.Ş.: N-aş putea să spun Mult timp nu mi-a plăcut peisajul ca exprimare
M.V.: Paradoxal Văzīndu-ţi atelierul, aşa cum arată el acum, nu s-ar putea spune
F.Ş.: Peisajul m-a provocat mai degrabă ca tip de execuţie, ca tehnică, īnţelegīnd strădania de a rezolva problematica luminii şi a umbrei Dar lucrurile acestea au fost doar īncercări Le-am abandonat. Mi-am dat seama că dintr-un soi de trufie juvenilă mă hazardam īn a-mi explica ce se īntīmplă cu peisajul Din pricina acestui orgoliu juvenil nici nu am luat seama de realizările altor artişti Am descoperit, īn schimb, tot īn virtutea acestei provocări, un truc la care nu m-aş fi gīndit şi care-i aparţinea lui Ciucurencu... Mi-aduc aminte că pe la 14 ani voiam să transfer un peisaj de iarnă de-al lui şi nu reauşeam să obţin albul zăpezii. Lucram după o reproducere... Nu reauşeam. Pīnă cīnd, nemulţumit de nereuşită, m-am dus la Muzeul Naţional de Artă să văd ce se īntīmplă de nu izbutesc, chiar scoţīnd culoarea direct din tub Abia cīnd am ajuns īn faţa lucrării sale am descoperit că tot acel alb nu era pictat, ci era albul grundului Atunci mi-am dat seama că nu poţi intra īntr-o relaţie de executant cu natura ci numai īntr-o relaţie de trăitor al acelui sentiment pe care ţi-l dă peisajul şi, din acel moment, am reconsiderat atitudinea mea faţă de peisaj şi, īn general, faţă de ceea ce pictam. Mi-am dat seama că pictura nu este dovada unor servituţi faţă de un moment trecător al unei zile, al peisajului care poate fi sau nu definitoriu pentru o ruralitate sau urbanitate mereu īn schimbare
M.V.: Se află undeva, pe pereţii atelierului tău, un altceva l-aş numi un loc tranzitoriu cīteva lucrări care ţin de proiecţia etnografică O mască, o natură moartă cu ulcele atīrnate pe un perete, o alta cu un turn de străchini aşezate una peste alta īntr-un echilibru precar Spuneai că n-ai fost obsedat de etnografic şi totuşi aceste lucrări īmi evocă pe marii maeştri ai secolului XIX Ce s-a īntīmplat totuşi cu masca? Eu simt, ca om care trudeşte īn ale scenei, că ea este o īntru-chipare Ce s-a īntīmplat cīnd ai lucrat-o? De ce impulsul de a picta masca asta? ţi-a plăcut obiectul, ţi s-a părut interesant ritmul materialităţilor sale, al cromaticii?
F.Ş.: Ca pictor, chiar şi dincolo de emoţie, descopăr şi alte lucruri Pictorul, fără să vrea, descoperă conflicte valorice sau de direcţionare a formei şi a liniilor, şi abia după aceea le sistematizează pe măsură ce lucrează. Există primejdia ca el să se īndepărteze de la datul lui de īnceput
M.V.: poate să fie şi un lucru benefic acesta
F.Ş.: da Dar dacă īncăpăţīnarea de a ţine acel traseu persistă este clar că avem de a face cu un fiasco Ei bine, īn cazul măştii, pe măsură ce lucram, descopeream acea frumuseţe a materialelor īn relaţie unele cu altele şi nu eram neapărat obsedat de semnificaţiile măştii Ar fi ipocrit să spun că am urmărit
M.V.: o magie, o īntruchipare
F.Ş.: nu, nimic din toate astea
M.V.: şi totuşi, de cīte ori o privesc, lucrarea asta intră īn dialog cu mine, nu numai pentru că eu vin din zona teatrului şi am obişnuinţa măştilor Ea intră īntr-un dialog cu mine şi am observat lucrul acesta şi la alţi privitori Ai anticipat lucrul ăsta?
F.Ş.: Cred că se īntīmplă lucrul ăsta, īntīi pentru că am decroşat, am dat la o parte ceea ce era artizanal īn acest obiect, ceea ce ţinea strict de meşteşugul creării măştii ca obiect, īncercīnd să o recompun pe coordonatele strict plastice, īncredinţīnd pastei acea virtute volumetrică a materialelor din care a fost făcut obiectul Dacă exisă şi această magie de care vorbeai nu poate decīt să fie benefic pentru lucrare şi destinul ei
M.V.: Prin mască am vrut să facem trecerea la un alt lucru pe care eu l-am considerat misterios la tine. Misterios tocmai pentru felul īn care l-ai produs, şi anume portretul. şi nu mă refer aici doar la compoziţia clasică a portretului, a bustului ci, mai degrabă la prezenţa trupului īn lucrările tale. Īn mod special īn grafică, există o prezenţă a cărnii, īn sensul diafan al cuvīntului
F.Ş.: Este curios că o anumită īndemīnare a execuţiei, o anumită forţă aproape musculară de a apăsa şi de a plimba unealta de lucru pe pīnză sau pe hīrtie, mă punea cīndva īn situaţia de a obţine portrete foarte viguroase, chiar urīte, īn accepţiunea anatomică. Căutam cu predilecţie aceste portrete care să-mi dea dintru īnceput posbilitatea punerii īn evidenţă a contrastelor de lumină şi umbră, sau a cromaticii foarte contrastante Īntre timp mi-am dat seama că nu era decīt un exerciţiu de virtuozitate care risca să cadă īn gratuitate a execuţiei şi fără nici o adresabilitate Atunci am īnceput să-mi disciplinez atīt demersul execuţiei, cīt şi viziunea asupra portretului, ajungīnd să decroşez din aproape īn aproape ceea ce părea accidental şi care nu era definitoriu pentru natura umană De aici au apărut portretele de tip renascentist, care au o anumită seninătate Lucrul acesta nu se īntīmplă īn autoportret. Īn autoportert nu mai am nici un fel de necunoscută īn ceea ce priveşte modelul, şi atunci, īn acest caz experimentez mijloace noi de exprimare Nu m-a preocupat un portret de tip narcisist īn care să arăt frumos şi interesant Īn ceea ce priveşte portretul altor personaje, am īncercat să surprind nu atīt natura lor trecătoare, ci să scot la iveală ceea ce mi s-a părut că este definitoriu: un aer, o lumină, o căldură a chipului
M.V.: Ce te atrage la un chip, īncīt să-ţi spui: aş vrea să fac portretul ăsta?
F.Ş.: Ansamblul şi nu un detaliu care, ca īn caricatură, să devină definitoriu De altfel nici nu abordez un posibil model din prima clipă cīnd īl văd şi mă pīndeşte gīndul de a-l picta, ci mă dedau unui studiu īndelungat Modelele le găsesc īn anturajul pe care-l frecventez, oameni pe care-i pot īntīlni cīt mai des şi, īn acest fel, să pot să descifrez ce este mai semnificativ
M.V.: Să spunem că am fost unul din vizitatorii care au făcut o excursie, furīnd cu privirea, imagini ale lucrurilor care fac intimitatea atelierului tău Ce vei spune după ce voi īnchide uşa pe dinafară, īn urma mea?
F.Ş.: Nu, nu Īţi spun īncă de pe acum că nu eşti unul dintre vizitatorii care au venit doar să fure cu privirea, ci eşti unul dintre cei a căror vizită este dorită Tīnjeam după această vizită a ta īn atelierul meu De fiecare dată cīnd pătrundeai eram curios dacă descopereai ceea ce era nou, o lucrare sau un stadiu şi să văd care īţi este reacţia sau punctul de vedere, nu neapărat provocīndu-te eu la o confesiune ştii? Sunt momente cīnd nu ştii să te opreşti, cīnd nu ştii dacă este momentul să laşi lucrarea aşa cum este şi să o consideri terminată. Cel care vine de dinafară, cu ochii limpezi poate să ia decizii īn locul tău
M.V.: printr-o privire, printr-un gest, printr-o atitudine
F.Ş.: Lucrul acesta mi se īntīmplă şi īn expoziţie. Dar īn cazul lucrărilor expuse, este prea tīrziu Pe cītă vreme īn atelier şi revenim la ideea de īnceput cel puţin din această perspectivă deschisă de discuţia noastră, o vizită nu este deloc deranjantă, ba chiar benefică
