MARIANA VOICU

 

 

 

 

 

 

 

 

S-a născut la 14 august 1965, īn Bucecea, judeţul Botoşani. Absolvă īn anul 1983 Liceul de Art㠄Nicolae Tonitza” din Bucureşti, iar īn anul 1988 Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, secţia Artă Decorativă.

Īncepīnd cu anul 1988 participă la toate saloanele de artă judeţene şi naţionale, la bienalele şi trienalele de artă decorativă.

Anul 1987 este anul debutului internaţional al artistei, care participă cu lucrări la Expoziţia de artă romānescă de la Pacé, Franţa.

Īn anii 1989 şi 1990 participă la Annual International Exhibition of Miniature Art din Toronto, Canada, īn 1999 la Expoziţia de artă decorativă şi sculptură de la Veneţia, iar īn anul 2000, īn Republica Cehă, la o expoziţie de grafică.

Remarcabilă este prezenţa artistei pe simezele din ţară unde a deschis mai multe expoziţii personale, dintre care pot fi amintite cele din anii 1995, 1997 de la Galeria de Artă din Ploieşti (artă decorativă şi grafică), expoziţia „Fire şi fiare” (alături de sculptorul Constantin Ionescu) din anul 1999, la Galeria de Artă din Ploieşti, expoziţia de tapiserie de la Castelul Iulia Hasdeu, din Cīmpina (1999), cele din anul 2000 de la Complexul „Leda” din Bucureşti  şi de la Centrul Cultural Naţional Mogoşoaia, cīt şi participarea, īn anul 2001, la Tīrgul de Artă RomExpo din Bucureşti, iar īn anul 2003 la Trienala de tapiserie de la Bucureşti.

A obţinut, īn anul absolvirii institutului, Premiul al II- lea al Revistei „Amfiteatru”, iar īn anul 1998, Premiul Fundaţiei „Sīrghie” al Universităţii din Bucureşti.

Participă īn anii 1994, 1996, 1997 la tabere de creaţie īn ţară. Are lucrări īn colecţii particulare din Romānia, Germania, Canada, Franţa, Belgia şi Statele Unite ale Americii.

 

Adresa: Ploieşti, Str. Regimentului, bl.154G, ap.4

Tel. 0744 309461

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

MARIANA GRUMĂZESCU VOICU se află pe o traiectorie profesională tocmai bună de aşezat repere. Cum s-a stabilit printr-o convenţie de breaslă, artistul romān este tratat cu grijă de pepinieră pīnă la 35 de ani. Apoi trebuie să te răsădeşti singur īn codrul secular al artelor şi să īncerci să-ţi faci o poiană cīt mai luminoasă īn jur. E momentul unor ieşiri la rampă decisive, cristalizate după un sunet propriu. Ca să devii pom lăudat. Mariana Grumăzescu s-a prezentat curajos la solstiţiul de vară īntr-o galerie bucureşteană cu tapiserii īn estetica clasică a haut-lisse-ului. Lucrările ei s-au remarcat atunci prin cīmpurile ritmice obţinute pe un pretext figurativ, prin inventivitate cromatică şi freamăt ideatic.

            La nici jumătate de an artista se aşează pe un palier mai īnalt al cercetării fibrelor, rămīnīnd īn constantele estetice ale tapiseriei murale, dar explorează cu mare inventivitate volumetria, mai precis relieful textil şi tatonarea colajului. Rigoare şi improvizaţie, gust rafinat al gamelor reci, iată ce o īnscriu de-acum pe Mariana Grumăzescu printre creatoarele şcolii romāneşti de tapiserie.

    AURELIA MOCANU

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

EXPOZIŢIA – FIRE ŞI FIARE

 Chiar dacă prin titlu FIRE ŞI FIARE expoziţia īşi doreşte să ne scoată dintr-o presupusă stare confortabilă proprie oricărei manifestări de artă decorativă, prin ceea ce expun, cei doi protagonişti, ne oferă mai degrabă soluţii armonice īntr-o ambianţă studiată cu multă grijă.

Ne aflăm īn faţa a doi artişti care au descoperit că prin ceea ce fac fiecare pot mai bine comunica mesajul artei lor īmpreună.

Aşadar iată-ne iarăşi la Galeria “Leda” de la Complexul hotelier LEBĂDA, la expoziţia celor doi plasticieni veniţi de la Ploieşti. Este vorba de MARIANA GRUMĂZESCU VOICU, autoarea tapiseriilor şi de CONSTANTIN IONESCU cel care a conceput obiectele de metal, cu aceeaşi căldură, asemeni materialului textil.

Ce am putea spune despre fiecare?

MARIANA GRUMĂZESCU VOICU termină īn 1988 secţia de artă decorativă a Academiei de Arte din Bucureşti adunīnd pīnă la această dată destul de multe participări la expoziţii, tabere de creaţie şi de asemenea, şi două premii.

CONSTANTIN IONESCU este absolvent tot al secţiei de artă decorativă de la Academia bucureşteană, dar de-a lungul anilor preocupările lui se apropie mai mult de design, avīnd de asemenea o serie de realizări cu caracter interdisciplinar īn domeniul ambientului, graficii publicitare. De asemenea, el este şi autorul unor lucrări de artă monumentală.

Nu ştiu exact de cīnd durează colaborarea celor doi, aceasta este cel puţin a treia expoziţie pe care o fac īmpreună, gīndită nu doar īntr-o simplă asociere, cea dintre parietal şi volum, ci, se simte, aşa cum remarcam şi din titulatura expoziţiei, o infrastructură comună.

FIRE ŞI FIARE exprimă īn primul rīnd o stare, un mod de a īnţelege, o īncercare de a descoperi două tipuri de materialităţi, opozabile ca structură. Astfel, Mariana Grumăzescu Voicu face din tapiseriile sale obiecte, structuri solide, ansambluri de volume, īntr-o geometrie destul de severă. Ceea ce o caracterizează este folosirea unor tehnici diverse, de la ţesutul obişnuit, haute-lisse, la tehnica persanului, la feluritele īmpletituri sau broderii. De asemenea, lucrul nu este nou, dar ea īl face īntr-o manieră proprie, introduce īn textilele sale diferite materiale, şi aş remarca metalul, pe care īl ştie integra īntr-o perfectă armonie cu mediul fibrelor. Aş spune, ca īn mod special ea reuşeşte să imprime firului rigoare, īn timp ce prin formele rotunjite şi cromatice, metalul, respectiv alama se apropie de căldură, de tactilitatea tapiseriei.

MARIA-MAGDALENA CRIŞAN

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

EXPOZIŢIE DE TAPISERIE ŞI SCULPTURĂ ĪN METAL “FIRE ŞI FIARE” 

Ceea ce impresionează, īn primul rīnd, este dinamismul, alternanţa formelor şi motivelor, varietatea tehnicilor, armonia şi “misterul”acestor fire de līnă, cīnd ţesute, cīnd īmpletite şi răsucite şi īnnobilate cu o zestre cromatică īn care domină nuanţele de gri, albastru, alb, negru, galben-auriu etc. Īn cīteva lucrări, pe līngă materialele tradiţionale, artista apelează şi la metale. Astfel, de pildă, īn “Romanţa soarelui”, īn inima compoziţiei bogate īn “raze”, umbre şi falduri, domină un Soare auriu din alamă. Īn “Oglindă din adīncuri”, cīteva şiruri de “monede” (cercuri de metal alb), conferă compoziţiei farmec şi o notă inedită. Dac㠓Citadela” şi “Catedrala īn umbr㔠ne sugerează ideea unor construcţii menite să īnfrunte timpul īn ipostaze “īncremenite”, īn “Soare şi păsări” şi-n “Marele copac la īnceput de primăvară”, ideea de viaţă īn plină desfăşurare – explozivă chiar – este admirabil realizată. De aceea, compoziţiile Marianei Grumăzescu Voicu, pentru a fi pe deplin īnţelese şi apreciate, cată să fie nu numai privite, ci şi studiate cu atenţie (ca, de altfel, orice operă de artă).

AUGUSTIN MACARIE