Marele clucer Gheorghe Boldescu, personalitate de vază a orasului Ploiești, împreuna cu soția sa, Zinca Boldescu, au ctitorit, între anii 1844-1846, o sfântă biserică, ce va purta, peste decenii, numele ctitorului ei cel dintâi. Pisania inițiala consemnează date prețioase despre istoricul bisericii: "Acesta sfântă biserică cu hramul < > s-au început întâia oară din temelie de răposatul marele clucer Gheorghe Boldescu, în anul 1844, în zilele prea luminatului nostru Domn Gheorghe Dumitrie Bibescu Voevod și cu blagoslovenia Prea Sfintitului Mitropolit D. D. Neofit și s-a săvârșit în anul 1846, octombrie 20 și s-a sfințit la 21 noiembrie același an, prin osteneala răposatului paharnic Costache Florescu și cu ajutorul mahalagiilor care au contribuit spre a lor veșnică pomenire din neam în neam la aceasta sfântă biserica, care i se zice < >".
De-a lungul anilor, biserica a trecut prin multe încercări, dar ce mai grea a fost aceea din aprilie 1944, când bombardamentele au distrus-o în întregime, rămânând în picioare doar peretele de apus cu pisania originară. Pe temelia bisericii distruse, in anul 1957, s-a început construcția unui nou lăcaș dar lucrările au fost sistate, în anul 1958.
Acestea au rămas în așteptare până în 1977, când după multe tergiversări legate de obținerea autorizației de construcție, au fost reluate la 9 martie, când s-a oficiat slujba de punere a pietrei de temelie a noii construcții. De data aceasta lucrările s-au desfășurat într-un ritm rapid, reușindu-se intrarea în biserică la 6 august 1974, când s-a oficiat și o slujbă de sfințire provizorie. Evoluția în timp, a sfântului lăcaș, este sintetizată în pisania nouă: "Cu vrerea Tatalui, cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, s-a zidit această Sfântă Biserică din temelie de marele clucer Gh. Boldescu, în anul 1844, și s-a săvârșit în anul 1846, prin osteneala paharnicului Costache Florescu, tarnosindu-se în ziua de 21 noiembrie 1846, de către Mitropolitul Neofit al Ungrovlahiei cu hramul Sf. M. Mc. Gheorghe-Nou. La 1 martie 1973, în vremea arhipăstoriei Patriarhului Justinian, prin osârdia pr. paroh Leon Arion, ajutat de Consiliul și Comitetul Parohial, ca și de toți enoriașii și creștinii cu suflet mare din Ploiești și din alte localități, care au contribuit cu cât au putut, spre a lor veșnică pomenire, s-a purces la reconstrucția bisericii, lucrările, inclusiv catapeteasma și mobilierul scluptat de D. Gafton, Tg. Neamt, terminandu-se la 5 august 1974, iar a doua zi, de praznicul Schimbării la Față s-a procedat la sfințirea provizorie a bisericii. "
Pictura a fost executată între anii 1976-1981 de către pictorița Dona Niculina. Tarnosirea finală s-a săvârșit la 19 mai 1985.
