Marele clucer Gheorghe Boldescu, personalitate de vază a orasului Ploieşti, împreuna cu soţia sa, Zinca Boldescu, au ctitorit, între anii 1844-1846, o sfântă biserică, ce va purta, peste decenii, numele ctitorului ei cel dintâi. Pisania iniţiala consemnează date preţioase despre istoricul bisericii: "Acesta sfântă biserică cu hramul < > s-au început întâia oară din temelie de răposatul marele clucer Gheorghe Boldescu, în anul 1844, în zilele prea luminatului nostru Domn Gheorghe Dumitrie Bibescu Voevod şi cu blagoslovenia Prea Sfintitului Mitropolit D. D. Neofit şi s-a săvârşit în anul 1846, octombrie 20 şi s-a sfinţit la 21 noiembrie acelaşi an, prin osteneala răposatului paharnic Costache Florescu şi cu ajutorul mahalagiilor care au contribuit spre a lor veşnică pomenire din neam în neam la aceasta sfântă biserica, care i se zice < >".

De-a lungul anilor, biserica a trecut prin multe încercări, dar ce mai grea a fost aceea din aprilie 1944, când bombardamentele au distrus-o în întregime, rămânând în picioare doar peretele de apus cu pisania originară. Pe temelia bisericii distruse, in anul 1957, s-a început construcţia unui nou lăcaş dar lucrările au fost sistate, în anul 1958.

Acestea au rămas în aşteptare până în 1977, când după multe tergiversări legate de obţinerea autorizaţiei de construcţie, au fost reluate la 9 martie, când s-a oficiat slujba de punere a pietrei de temelie a noii construcţii. De data aceasta lucrările s-au desfăşurat într-un ritm rapid, reuşindu-se intrarea în biserică la 6 august 1974, când s-a oficiat şi o slujbă de sfinţire provizorie. Evoluţia în timp, a sfântului lăcaş, este sintetizată în pisania nouă: "Cu vrerea Tatalui, cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh, s-a zidit această Sfântă Biserică din temelie de marele clucer Gh. Boldescu, în anul 1844, şi s-a săvârşit în anul 1846, prin osteneala paharnicului Costache Florescu, tarnosindu-se în ziua de 21 noiembrie 1846, de către Mitropolitul Neofit al Ungrovlahiei cu hramul Sf. M. Mc. Gheorghe-Nou. La 1 martie 1973, în vremea arhipăstoriei Patriarhului Justinian, prin osârdia pr. paroh Leon Arion, ajutat de Consiliul şi Comitetul Parohial, ca şi de toţi enoriaşii şi creştinii cu suflet mare din Ploieşti şi din alte localităţi, care au contribuit cu cât au putut, spre a lor veşnică pomenire, s-a purces la reconstrucţia bisericii, lucrările, inclusiv catapeteasma şi mobilierul scluptat de D. Gafton, Tg. Neamt, terminandu-se la 5 august 1974, iar a doua zi, de praznicul Schimbării la Faţă s-a procedat la sfinţirea provizorie a bisericii. "

Pictura a fost executată între anii 1976-1981 de către pictoriţa Dona Niculina. Tarnosirea finală s-a săvârşit la 19 mai 1985.