Începuturile se situează în anii 1810-1811, când la marginea de vest a targului s-a construit o modestă biserică de lemn, cu hramul Sfântul Ioan. Aceasta nu a durat decât trei decenii, perioadă în care deteriorandu-se iremediabil, în 1840, s-a hotărât construirea pe acelaşi loc, a unui lăcaş din cărămidă. Biserica din 1840-1842, dăinuie şi astăzi cu unele modificări în ceea ce priveşte arhitectura, cât şi elementele de rezistenţă.

A doua etapă în istoria bisericii începe în 1922, când reprezentanţii cetăţenilor, ai autorităţilor civile, militare şi bisericeşti, au hotărît să înalţe un monument dedicat eroilor prahoveni din războiul de întregire a neamului 1916-1919, în forma unei clopotniţe , care să formeze un întreg cu corpul principal al bisericii şi să-i servească drept faţadă triumfală.
Lucrările au început la 18 noiembrie 1923 şi au durat până la 10 mai 1939. Clopotniţa - monument are o înălţime de 55 m, fiind cea mai înaltă construcţie de acest gen din judeţ.