MUNICIPIUL PLOIESTI
Untitled Document
Sliderman.js - Examples - Created by Devtrix.net
Municipiul Ploiesti
 
 
 
 
 
NU RÄ‚ZBOIULUI!
DA PÄ‚CII!
Primăria Municipiului Ploiești 
este întotdeauna
alături de cei
aflați în nevoie!
Video...AICI
 
 
 
 
 
 
 
 
Anunt public privind
prezentarea Studiului
si Planului Integrat de
calitate a aerului...detalii
Studiul de calitate
a aerului...AICI
Planul integrat de
calitate a aerului...AICI
 
 
 
 
 
 
 
Municipiul Ploiesti
 
     
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
ARHIVA COMUNICATE PRESA
 
 
PROGRAM ZILNIC DE
ACTIVITATE AL DIRECȚIEI
TEHNIC-INVESTIȚII
 
 
 
 

Berat, Albania

 
Asezare geografica
  este situat în partea Central-Sudica a Albaniei
Actul oficial al infratirii
  hotararea nr.19/29.04.1994
     
Codexuri

Berat este unul dintre oraºele excepþionale, care aparþin istoriei timpurii a omenirii. Cu mii de ani în urmã, cand apele necruþãtoare au inundat pãmantul, s-a format o rocã masivã, ce s-a impus deasupra raului, ca un semn de bun venit pentru un oraº care a supravieþuit timp de mai bine de 2400 de ani.
Oraºul acela, rezultat al unei fantezii, a constituit punctul de atracþie pentru poeþi ºi pictori, care au venit aici sã creeze, utilizand penelul ºi vopseaua. Oraºe precum Berat nu au o genezã simplã. Perioada preurbanã a durat timp de 2000 de ani. Acest fapt este dovedit ca urmare a descoperirii a douã ciocane de piatrã ºi a unor artefacte metalice la Castel. Reminescenþele unui mare numãr de obiecte ceramice stau drept dovadã a dezvoltãrii unei aºezãri exact în acest loc, panã în secolul al IV-lea î.H. Locul a fost transformat în Castel panã în zona deluroasã (geneza oraºului). Castelul a fost protejat de-a lungul secolelor, iar în secolele VI, XIII, XV, XIX, a suportat cateva schimbãri. Astfel, acesta nu este doar unul dintre cele mai mari Castele locuite, ci reprezintã ºi o arhivã de piatrã, care oferã o varietate de stiluri, reprezentative de-a lungul diferitelor perioade: bizantinã, albanezã, otomanã.
Castelul Gorica reprezintã un alt castel în oraºul care aparþine aceleiaºi perioade (sec. IV î.H.), amplasat pe dealul opus, creînd o dublã fortificaþie pe ambele pãrþi ºi îndreptandu-se spre rau. Scopul fortificaþiei nu a fost doar acela de a domina zona, ci ºi de a avea un caracter decorativ: dealurile au aspectul unor regi cu coroane formate de fortãreþele albe.
Istoria a jucat un rol important, îmbinand drama cu tragedia; unul dintre cele mai importante oraºe ale imperiului Iliric a fost locuit de un trib numeros (Desaretes). Pe durata rãzboaielor ilirico - roman ºi macedono – roman, oraºul a fost ocupat intermitent de macedoni ºi ilirieni. Este interesant de ºtiut faptul cã în Berat s-a nãscut Tolomeo Lagosi, fiul lui Filip de Macedonia ºi creatorul dinastiei Tolomen în Egipt.
În anul 200 î.H., oraºul a fost dominat de romani. Oraºul fortificat a fost numit Antipatrea de cãtre Polib în 216 î.H., precum ºi de cãtre Titus Liviu, care îl descrie ca pe un oraº puternic, situat pe o faºie îngustã de pãmant. Liviu vorbeºte ºi despre Consulul roman care “ … i-a omorat pe toþi cei de peste 17 ani, permiþand armatei sã distrugã pereþii oraºului ºi sã dea foc acestuia.“
În ceea ce priveºte numele oraºului, existã o altã ipotezã: numele în antichitate era Bargul. Acest nume este menþionat de Titus Liviu în legãturã cu pactul romano-macedon încheiat în 205 î.H. ºi semnat în oraºul Dimal . Acest nume, care în limba iliricã înseamnã “alb“, reiese mai tarziu din tradiþia bizantinã sau slavonã, pe cand un alt nume Antipatrea a fost menþionat de Desarets, astãzi reprezentand zona dintre Korca ºi Pogradec.
Romanii au numit oraºul Albanorum Oppidum (Fortãreaþa Albanezã). În anul 148 î.H., oraºul a fost inclus în provincia romanã a Macedoniei, iar pe durata ocupaþiei lui Dioclezian (II î.H.) în provincia Noul Epirus. Numele Pulheriopolis a apãrut în secolul al V-lea, fiind dat de împãratul Teodosio Junior. Numele de Pulheria , care înseamnã “oraºul frumos, bogat ºi puternic”, nu a fost acordat întamplãtor, pentru cã oraºul a devenit un centru cheie, bogat din punct de vedere cultural.
În evul mediu, a început o perioadã neagrã pentru Berat. Alte oraºe albaneze mici au început sã disparã. El a supravieþuit nu doar datoritã reþelei rutiere a Albaniei centrale din jurul oraºului Berat, ci ºi mulþumitã poziþiei sale geografice; reprezenta punctul cheie în care campiile întalneau munþii, astfel asigurand dezvoltarea agriculturii. Berat a continuat sã se dezvolte, iniþiind relaþiile de tip feudal. În anul 860 a avut loc invazia bulgarã, care a durat panã în anul 927. Dominaþia bulgarã a continuat panã la finalul anului 969. Cea de-a doua invazie bulgarã a durat panã în anul 1018, în acest timp, oraºul Berat fiind numit “Belgrad ” – fortãreaþa albã.
Cand dominaþia bulgarã se apropia de final (1018), oraºul a devenit un centru important. În acest sens, Theoflact din Ohrid, una dintre cele mai cunoscute personalitãþi ale momentului, îl descrie pe episcopul de Berat drept “o persoanã luminatã ºi înþeleaptã“.
Odatã cu declinul imperiului bizantin, Berat a devenit unul dintre cele mai importante centre religioase din Epirus. A fost locul de rezidenþã al lui Mikele Angelo Komneno, stãpanul centrului cleric Epirus. La intrarea în castel, la poarta sudicã, existã o monogramã din pietre, o cruce cu patru litere: M.H.L.K., care reprezintã numele despotului: M (i) .H (a) .L.K. (omneni). Aceastã ramurã a marii familii bizantine a lui Angelo Komneni îºi înceteazã existenþa la finalul anului 1216, dar urmaºul familiei va pãstra acest nume timp de încã 50 de ani.
Berat a fost un centru important imperiului bizantin, fapt ce a dus la atragerea atenþiei Angiolinilor. Ei au fost înfranþi dupã 10 ani de dominaþie, acest eveniment fiind sãrbãtorit cu mare bucurie atat la Berat, cat ºi la Costandinopol. Clãdirea bisericii Sfintei Maria din Vlaherna , aflatã în interiorul fortãreþei Berat (nume ce reaminteºte de palatul împãratului de la Costandinopol) legatã de acest fapt, dateazã din aceeaºi perioadã. În vechiul codice datand din 1280, se gãsesc date referitoare la primele aºezãri aflate în afara Castelului.
Importanþa oraºului Berat devine evidentã la începutul secolului al XIV-lea (1203 - 1320), cand înalþii ofiþeri guvernamentali din Berat au preluat îndatoriri importate ale împãratului bizantin; unul dintre aceºtia a fost chiar cumnatul sãu.
Primele semne ale revoltelor populare au apãrut în 1336 ºi s-au rãspandit pe teritoriului întregului oraº. În aceeaºi perioadã a luat sfarºit ºi stãpanirea bizantinã. Între 1345 – 1346, Imperiul Bizantin a dispãrut de pe scena politicã albanezã. Regele sarb Stefan Dushan a preluat oraºul ºi l-a numit “ Belgrad “, la un timp dupã ce oraºul s-a aflat sub dominaþia Muzakas, una dintre cele mai puternice familii din Albania.
În 1417, Berat s-a aflat sub ocupaþie otomanã. Eroul naþional Gjergj Kastriot Skanderbeg a încercat în anul 1455 sã îl apere, dar sosirea imediatã a unui numãr de 40.000 de turci a condus la o mare înfrangere. Aproape toþi soldaþii italieni veniþi în ajutorul lui Skanderbeg la ordinele lui Alfons al V-lea de Aragona, ºi-au gãsit sfarºitul în preajma zidurilor fortãreþei.
Conform informaþiilor rãmase de la otomani în 1431, în castelul Berat existau 227 de familii, numãrul total de locuitori fiind de 1500. În secolul al XVI-lea, oraºul Berat s-a dezvoltat în paralel cu Imperiul Otoman. În afara castelului au apãrut clãdiri noi, primele în partea de est ºi mai tarziu pe malul drept al raului Osum, extinzandu-se pe malul opus al raului, în partea sudicã a Castelului Gorica. La finalul secolului existau aproximativ 1019 de case, cu un numãr total de 7000 - 8000 de locuitori. Magazinele artizanale s-au dezvoltat cu repeziciune, comerþul cãpãtand o importanþã deosebitã.
Pe durata invaziei lui Osman, Berat a rãmas unul dintre cele mai mari oraºe din Albania. La început a fost centrul rezidenþial al provinciei, iar în secolul al XVII-lea a fost inclus în paºalacul Ioanina.
Panã la începutul secolului al XX-lea, oraºul a dispus de o infrastructurã solidã. De fapt, a constituit puntea de legãturã dintre est ºi Costandinopol, dar ºi cãtre sud, spre Ioanina – Grecia.
Marea Adriaticã a fost utilizatã ca mijloc de legãturã, permiþand în acest fel deschiderea drumurilor dintre Berat ºi alte oraºe, unul foarte cunoscut fiind “drumul mãrii“ – care ducea la Vlora, precum ºi cel ce ducea spre nord, cãtre Raul Shkumbini pe calea Egnatia, terminandu-se la Durres.
Existã ipoteza cã numele de Berat vine din varianta albanezã Belgrad, dar existã ºi o altã ipotezã conform cãreia numele Berat se trage dintr-un decret otoman, berat - în turcã însemnand imunitate, scutirea de obligaþii, decret emis de Sultanul Mehmet Fatiu II.

Castelul

Reprezintã unul dintre cele mai vechi monumente din oraº, cu o suprafaþã de 9.6 ha, care se aflã deasupra unui deal de 187 metri, reconstruit de Mehill I Engjell Komneno, iar mai tarziu, în 400 d.H., de Venice, ridicandu-se impunãtor deasupra oraºului, cu ziduri înalte, fiind împãrþit în 24 de turnuri, construite în perioade diferite. Este alcãtuit din pietre gigantice în formã tetragonalã. În perioada bizantinã, Castelul a fãcut parte din lista fortãreþelor lui Justinian, iar zidurile înconjurau dealul, care domina oraºul Berat, avand formã de sãgeatã, cu varful îndreptat cãtre nord; la începuturi forma un lanþ cu dealul opus - Gorica , cu o înãlþime de 6 metri.
Cu ani în urmã, raul forma un lac în acest punct, iar cascada sãpa stanca formand o faºie îngustã de teren. Din aceastã cauzã, terenul este foarte stancos ºi abrupt.
În partea nordicã, în apropierea porþii principale, existã o grãdinã fortificatã, una dintre construcþiile medievale de gen, care a fost construitã pentru a devia atacurile directe.
În partea sud-esticã, existã un rezervor cu apã construit special pentru a pãstra apa proaspãtã. Pentru a asigura apa în perioada evului mediu tarziu, în partea sudicã, a fost construit un tunel de piatrã care transporta apa din rau în Castel.
In partea cea mai de sus a Castelului, existã o zonã colinarã înconjuratã de ziduri, înãuntru putand fi gãsite rãmãºiþele unei construcþii militare, reminescenþele unui Turnuleþ al unui Paºã (înal ofiþer în cadrul guvernului – provine din turcã) ºi Moscheea Albã.
Castelul a rãmas neschimbat, conform planului original de construcþie din secolul al IV-lea d.H. Ca urmare a tehnicilor utilizate, fortãreaþa a fost adaptatã de la o perioadã la alta – iar acest lucru se poate observa la turnurile destinate uzului militar, în secolele XVIII – XIX.

Alte monumente:

Cateva vestigii ºi colonade autentificã existenþa bisericilor paleocreºtine din Berat în secolele IV – VI, cum ar fi temelia Bisericii Sfanta Todri ºi colonadele. Cateva dintre cele mai importante clãdiri construite între secolele VII – XV sunt cele trei biserici bizantine bine pãstrate: Sfanta Maria din Vlaherna , Sfanta Trinitate din oraºul fortificat ºi Sfantul Mihail aflat deasupra unei pãrþi stancoase dincolo de ziduri.
Bisericile oraºului Berat constituie adevãrate perle ale arhitecturii medievale. Oraºul a fost un important centru religios. Existã un mare numãr de biserici (42) în interiorul Castelului. În Berat a fost gãsit un alt obiect rar: Epitaful de la Glavenica, o importantã lucrare de artã, faimoasã, ce dateazã din 1373 ºi reprezintã o broderie în aur, argint ºi mãtase cu chipul lui Hristos, purtand o coroanã cu insemne în limba greacã.
Bisericile din Berat îmbinã armonios frescele bizantine, conþinand lucrãri ale diferiþilor autori, de la anonimii secolelor XII – XIV ºi panã în secolul al XV-lea; ajungand la marii maeºtri ca Onufri ºi fiul sãu Nicola.
De asemenea, au fost gãsite în interiorul castelului ºi obiecte de cult islamic; Moscheea Roºie (sec. al XIV-lea) ºi Moscheea Albã (sec. al XV-lea).
Cea mai frumoasã moschee este Moscheea de Plumb (sec. al XVI-lea) construitã de Uzgurliu, membru al familiei Skuraj din Berat, o puternicã familie feudalã. Aceasta este cea mai mare moschee de acest gen din Albania. În 1827 a fost construitã Moscheea Burlacului , în perfectã armonie cu cartierul Mangalem . Moscheea Regelui (sau Moscheea Sultanului Baiazid) a fost reconstruitã la finalul secolului al XVIII-lea. În momentul de faþã, aceasta constã în sala enoriaºilor care dispune de un plafon din lemn elegant decorat ºi de o intrare pe mãsurã. Moscheea se aflã în centrul medieval al oraºului, fiind înconjuratã de Helvetie Teke ºi Sfantul Qerim Teke.
In perioada medievalã, moscheea a luat fiinþã ca element principal al unei game complete de obiecte de cult.
Berat a avut parte de cateva “Teke” care au rãspandit doctrinele mistice ale diverºilor predicatori din est, care au deservit ocupaþiei islamice. În mijlocul secolului al XVII-lea existau trei Teke, în momentul de faþã nemaifiind decat unul, numit Helvetie‘s Teke, cu 40 de camere destinate derviºilor (conducãtori spirituali).
Acesta se aflã la est de Moscheea Regelui, ºi are o structurã caracteristicã cultului islamic, avand sala enoriaºilor poziþionatã în centru, iar afarã aflandu-se un cimitir cu o poartã susþinutã de 6 arcade. Sala are un plan pãtrat ºi un plafon bogat decorat.

Mangalem ºi Gorica

Mangalem ºi Gorica sunt douã cartiere ale oraºului Berat, care se disting datoritã felului în care se armonizeazã cu zonele vecine, utilizand excelent limbajul architectonic. Aceste cartiere împreunã cu Castelul, care este încã locuit, reprezintã clãdirile cu cel mai tradiþionalist stil din oraº.
Complexul Mangalem este piatra preþioasã în arta construcþiilor, unde alcãtuirea armonioasã a clãdirilor reprezintã superlativul absolut. Are o formã piramidalã elegantã, ce imitã silueta dealului unde este amplasat Castelul. Aceastã compoziþie, voluminoasã, dar totodatã delicatã, este caracterizatã de o transparenþã intensã ca urmare a numãrului mare de ferestre, purtand numele de “oraºul celor o mie de ferestre”. Vizitatorii sunt atraºi de culoarele stramte, chiar ascunse, de o deosebitã frumuseþe, care au un caracter intim datoritã întunecimii lor.

Gorica

Gorica este cartierul din faþa Mangalem, care nu vede niciodatã soarele pe durata iernii. Alte cartiere sunt amplasate pe partea dreaptã a Osumi, fiind înconjurate de dealuri. Aceastã configuraþie face oraºul sã arate ca un amfiteatru antic.

Podul Gorica

Podul din lemn de la Gorica a fost construit în 1780 de Ahmet Kurt Pasha. A fost recosntruit de douã ori: o datã în sec. al XVIII-lea în piatrã, apoi în perioada 1920 - 1930. Cu o lungime de 129,3 m, ºi o lãþime de 5.3 m, fiecare arc aflandu-se la o distanþã de 9 - 16 m distanþã de celãlalt. Se aflã la 10 m deasupra nivelului apei, ºi este un pod drãguþ pe 7 piloni.
În partea interioarã a primei colonade, exista o gaurã acoperitã de o placã metalicã, unde, o veche legendã spune cã, trebuia sã stea închisã o fatã, care îºi aºtepta moartea, ea reprezentand sacrificiul adus pentru a calma spiritele rele care nu permiteau construirea podului. Într-o altã colonadã, pe durata recosntrucþiei, a fost gãsitã o sculpturã din lemn reprezentand capul unei femei.
Construit deasupra unei fundaþii solide, întregul pod este acoperit cu piatrã sculptatã, bucãþile de piatrã fiind legate de pãrþi metalice. Podul se distinge ca urmare a eleganþei rafinate, pentru construcþia sa folosindu-se pietre albe.

Untitled Document
Untitled Document
© 2009 Primaria Municipiului Ploiesti - Site realizat de Serviciul Informatica al Primariei Municipiului Ploiesti si intretinut de Serviciul Informatica si Serviciul Relatii Publice
Site-ul contine fisiere PDF, care pot fi citite cu Adobe Reader
http://www.ploiesti.ro