Oraşul Berat, favorizat de poziţia geografică şi de frumuseţea împrejurimilor, a avut parte de o dezvoltare continuă a vieţii sociale, încă de la întemeierea sa (secolele IV - III) şi pană în zilele noastre. Berat a fost centrul diocezei în perioada dominaţiei centrelor episcopale Durres şi Ohrid, în secolul al XVII-lea, caştigandu-şi independenţa şi dezvoltand relaţii directe cu Istambulul. “ Sfanta Metropolă “ din Berat a devenit un important centru artistic, punand accent pe valorile picturale bizantine. În prezent, aceste valori constituie un patrimoniu important al culturii naţionale.
Există încă reminescenţe ale perioadei bizantine, cele mai faimoase fiind Codicele păstrate la biblioteca metropolitană, Codex Purpureus Beratinus (Codicele Vişiniu – secolul al VI-lea) şi Codicele Arueus Anthimi (codicele de aur - secolul al IX-lea), Epitaful din Glavenica (secolul al XIII-lea) şi picturile din perioada paleolitică de la Biserica Sfanta Trinitate (secolul al XIV-lea), care ilustrează importanţa oraşului şi calităţile sale artistice şi culturale. Toate aceste valori, inclusiv miniaturi ale codicelor, picturi anonime din bisericile construite în secolul al XIV-lea, au avut impact asupra pictorilor post-bizantini din secolul al XVI-lea, care reprezentau şcoli de artă specifice, cu un mod de abordare unic, realizand importante lucrări de artă.
Oraşul Berat s-a aflat în suburbiile imperiului otoman, la graniţa sa cea mai îndepărtată, acolo unde influenţa centrală era puţin resimţită. Distanţa de metropolă a făcut posibilă caştigarea unei anumite libertăţi faţă de presiunea exercitată de putere şi a asigurat legăturile dintre arţiştii din provincie. Creaţiile acestora, deşi au urmat în mod tradiţional programele iconografice bizantine, au prezentat totuşi şi o combinaţie de modele provenite din Creta, Macedonia, cu influenţe vestice ori modele populare locale, etc.
În pofida numărului mare de artişti anonimi, în secolul al XIV-lea se disting caţiva maeştrii care au făcut istorie în arta albaneză. Onufri este cel mai reprezentativ pictor post-bizantin din zona Albaniei şi dincolo de aceasta. El a fost un artist de excepţie, cumuland totodată mai multe funcţii religioase. Geografia creaţiei sale include un teritoriu vast al zonei balcanice: Albania Centrală, zona de nord a Greciei, partea vestică a Macedoniei şi Romania. El a pictat fresce cu figurile apostolilor şi arhanghelilor (1547) de la Kostur, la Biserica Saint Nicola din Shelcan, în Valesh etc. De asemenea, a avut atribuţii şi la biserica Sfanta Nicola din Zerce şi Prilep şi la Manăstirea de la Moldoviţa din Moldova (1537).
A contribuit în mod semnificativ la creaţiile realizate în Berat, reprezentate azi de cateva fragmente de fresce aflate la Sfantul Todri (1547) şi icoanele din iconostasurile de la biserica “ Evangelism“ din Castel, precum şi de la Catedrala “ Adormirea Sfintei Maria“. Arta lui Onufri este bine cunoscută atat ca păstrătoare a tradiţiei bizantine, fiind complet opusă oricărui tip de eretism, cat şi pentru tehnicile folosite, de o mare calitate, pentru designul elegant şi culorile atractive.
Încă se poartă discuţii pe marginea originii sale, dar acum vom face referire la un alt artist Nicola, care s-a format în atelierul tatălui său, adică al lui Onufri, moştenind stilul şi genul de modele folosite de acesta. În afară de Kurjan şi Arbanas – Bulgaria, el a pictat şi cu un alt maestru numit Joan. Dezvoltarea sa artistică îşi are rădăcinile în Berat, unde a pictat în interiorul bisericii “ Sfanta Vlaherna “ diverse fresce, iconostasul şi icoanele.
Onufri Qiprioti este cel de-al treilea maestru la care facem referire atunci cand vorbim de picturile executate în bisericile din Berat. La randul sau, a realizat fresce şi icoane la biserica Sfanta Nicola (1591), biserica “ Sfinţii Costantin şi Elena “, plus alte cateva, pe care şi-a pus semnătura. S-a descoperit că iconostasul “ Porţile Regale “, de la biserica “ Sfanta Maria Vlaherna “, face parte din creaţia sa artistică.
În sfanta metropolă aflată pe teritoriul oraşului Berat, există un număr de maeştri care şi-au pus amprenta între secolele XVI – XIX, prin creaţia lor artistică. Aici îi putem menţiona pe Costandine şi Athanas Zografi (sec. XVIII), care au realizat frescele de la “Sfanta Nicola“ – Ardenica, precum şi alte icoane. Aceste picturi au o mare influenţă asupra maeştrilor din familia Cetiri, care au lucrat în atelierele lor particulare. Un alt maestru al secolului al XVIII-lea, Costandine Shpataraku, a realizat iconostasul şi icoanele de la biserica “ Sfanta Nicola “ din Ardenica, exprimandu-se artistic ca un excepţional maestru al miniaturilor.
În perioada dintre secolele XVII – XIX, va apărea atelierul familiei Cetiri. Artiştii de aici au realizat picturi în diferite biserici, precum şi iconostasurile din Berat şi Myzeqe. Aceştia au pictat în acelaşi atelier împreună, lăsandu-şi arta drept moştenire generaţiilor următoare. Maeştrii din cadrul acestei familii au fost Gjergji şi Joan, Naun şi Nikolla. Ultimii descendenţi ai familiei sunt Gjergji şi Prendi. După această perioadă, arta iconografică a degenerat în lucrări artizanale efectuate de anonimi.