MUNICIPIUL PLOIESTI
Untitled Document
Untitled Document

 

 

 

 

Municipiul Ploiesti
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Municipiul Ploiesti
 
 
Arhiva comunicate presa
 
 
 
 
 
 
 
Untitled Document
 
 
 

 

 

Berat, Albania

 
Asezare geografica
  este situat în partea Central-Sudica a Albaniei
Actul oficial al infratirii
  hotararea nr.19/29.04.1994
     
Istoria orasului

Berat este unul dintre orașele excepționale, care aparțin istoriei timpurii a omenirii. Cu mii de ani în urmă, cand apele necruțătoare au inundat pămantul, s-a format o rocă masivă, ce s-a impus deasupra raului, ca un semn de bun venit pentru un oraș care a supraviețuit timp de mai bine de 2400 de ani.
Orașul acela, rezultat al unei fantezii, a constituit punctul de atracție pentru poeți și pictori, care au venit aici să creeze, utilizand penelul și vopseaua. Orașe precum Berat nu au o geneză simplă. Perioada preurbană a durat timp de 2000 de ani. Acest fapt este dovedit ca urmare a descoperirii a două ciocane de piatră și a unor artefacte metalice la Castel. Reminescențele unui mare număr de obiecte ceramice stau drept dovadă a dezvoltării unei așezări exact în acest loc, pană în secolul al IV-lea î.H. Locul a fost transformat în Castel pană în zona deluroasă (geneza orașului). Castelul a fost protejat de-a lungul secolelor, iar în secolele VI, XIII, XV, XIX, a suportat cateva schimbări. Astfel, acesta nu este doar unul dintre cele mai mari Castele locuite, ci reprezintă și o arhivă de piatră, care oferă o varietate de stiluri, reprezentative de-a lungul diferitelor perioade: bizantină, albaneză, otomană.
Castelul Gorica reprezintă un alt castel în orașul care aparține aceleiași perioade (sec. IV î.H.), amplasat pe dealul opus, creînd o dublă fortificație pe ambele părți și îndreptandu-se spre rau. Scopul fortificației nu a fost doar acela de a domina zona, ci și de a avea un caracter decorativ: dealurile au aspectul unor regi cu coroane formate de fortărețele albe.
Istoria a jucat un rol important, îmbinand drama cu tragedia; unul dintre cele mai importante orașe ale imperiului Iliric a fost locuit de un trib numeros (Desaretes). Pe durata războaielor ilirico - roman și macedono – roman, orașul a fost ocupat intermitent de macedoni și ilirieni. Este interesant de știut faptul că în Berat s-a născut Tolomeo Lagosi, fiul lui Filip de Macedonia și creatorul dinastiei Tolomen în Egipt.
În anul 200 î.H., orașul a fost dominat de romani. Orașul fortificat a fost numit Antipatrea de către Polib în 216 î.H., precum și de către Titus Liviu, care îl descrie ca pe un oraș puternic, situat pe o fașie îngustă de pămant. Liviu vorbește și despre Consulul roman care “ … i-a omorat pe toți cei de peste 17 ani, permițand armatei să distrugă pereții orașului și să dea foc acestuia.“
În ceea ce privește numele orașului, există o altă ipoteză: numele în antichitate era Bargul. Acest nume este menționat de Titus Liviu în legătură cu pactul romano-macedon încheiat în 205 î.H. și semnat în orașul Dimal . Acest nume, care în limba ilirică înseamn㠓alb“, reiese mai tarziu din tradiția bizantină sau slavonă, pe cand un alt nume Antipatrea a fost menționat de Desarets, astăzi reprezentand zona dintre Korca și Pogradec.
Romanii au numit orașul Albanorum Oppidum (Fortăreața Albaneză). În anul 148 î.H., orașul a fost inclus în provincia romană a Macedoniei, iar pe durata ocupației lui Dioclezian (II î.H.) în provincia Noul Epirus. Numele Pulheriopolis a apărut în secolul al V-lea, fiind dat de împăratul Teodosio Junior. Numele de Pulheria , care înseamn㠓orașul frumos, bogat și puternic”, nu a fost acordat întamplător, pentru că orașul a devenit un centru cheie, bogat din punct de vedere cultural.
În evul mediu, a început o perioadă neagră pentru Berat. Alte orașe albaneze mici au început să dispară. El a supraviețuit nu doar datorită rețelei rutiere a Albaniei centrale din jurul orașului Berat, ci și mulțumită poziției sale geografice; reprezenta punctul cheie în care campiile întalneau munții, astfel asigurand dezvoltarea agriculturii. Berat a continuat să se dezvolte, inițiind relațiile de tip feudal. În anul 860 a avut loc invazia bulgară, care a durat pană în anul 927. Dominația bulgară a continuat pană la finalul anului 969. Cea de-a doua invazie bulgară a durat pană în anul 1018, în acest timp, orașul Berat fiind numit “Belgrad ” – fortăreața albă.
Cand dominația bulgară se apropia de final (1018), orașul a devenit un centru important. În acest sens, Theoflact din Ohrid, una dintre cele mai cunoscute personalități ale momentului, îl descrie pe episcopul de Berat drept “o persoană luminată și înțeleaptă“.
Odată cu declinul imperiului bizantin, Berat a devenit unul dintre cele mai importante centre religioase din Epirus. A fost locul de rezidență al lui Mikele Angelo Komneno, stăpanul centrului cleric Epirus. La intrarea în castel, la poarta sudică, există o monogramă din pietre, o cruce cu patru litere: M.H.L.K., care reprezintă numele despotului: M (i) .H (a) .L.K. (omneni). Această ramură a marii familii bizantine a lui Angelo Komneni își încetează existența la finalul anului 1216, dar urmașul familiei va păstra acest nume timp de încă 50 de ani.
Berat a fost un centru important imperiului bizantin, fapt ce a dus la atragerea atenției Angiolinilor. Ei au fost înfranți după 10 ani de dominație, acest eveniment fiind sărbătorit cu mare bucurie atat la Berat, cat și la Costandinopol. Clădirea bisericii Sfintei Maria din Vlaherna , aflată în interiorul fortăreței Berat (nume ce reamintește de palatul împăratului de la Costandinopol) legată de acest fapt, datează din aceeași perioadă. În vechiul codice datand din 1280, se găsesc date referitoare la primele așezări aflate în afara Castelului.
Importanța orașului Berat devine evidentă la începutul secolului al XIV-lea (1203 - 1320), cand înalții ofițeri guvernamentali din Berat au preluat îndatoriri importate ale împăratului bizantin; unul dintre aceștia a fost chiar cumnatul său.
Primele semne ale revoltelor populare au apărut în 1336 și s-au răspandit pe teritoriului întregului oraș. În aceeași perioadă a luat sfarșit și stăpanirea bizantină. Între 1345 – 1346, Imperiul Bizantin a dispărut de pe scena politică albaneză. Regele sarb Stefan Dushan a preluat orașul și l-a numit “ Belgrad “, la un timp după ce orașul s-a aflat sub dominația Muzakas, una dintre cele mai puternice familii din Albania.
În 1417, Berat s-a aflat sub ocupație otomană. Eroul național Gjergj Kastriot Skanderbeg a încercat în anul 1455 să îl apere, dar sosirea imediată a unui număr de 40.000 de turci a condus la o mare înfrangere. Aproape toți soldații italieni veniți în ajutorul lui Skanderbeg la ordinele lui Alfons al V-lea de Aragona, și-au găsit sfarșitul în preajma zidurilor fortăreței.
Conform informațiilor rămase de la otomani în 1431, în castelul Berat existau 227 de familii, numărul total de locuitori fiind de 1500. În secolul al XVI-lea, orașul Berat s-a dezvoltat în paralel cu Imperiul Otoman. În afara castelului au apărut clădiri noi, primele în partea de est și mai tarziu pe malul drept al raului Osum, extinzandu-se pe malul opus al raului, în partea sudică a Castelului Gorica. La finalul secolului existau aproximativ 1019 de case, cu un număr total de 7000 - 8000 de locuitori. Magazinele artizanale s-au dezvoltat cu repeziciune, comerțul căpătand o importanță deosebită.
Pe durata invaziei lui Osman, Berat a rămas unul dintre cele mai mari orașe din Albania. La început a fost centrul rezidențial al provinciei, iar în secolul al XVII-lea a fost inclus în pașalacul Ioanina.
Pană la începutul secolului al XX-lea, orașul a dispus de o infrastructură solidă. De fapt, a constituit puntea de legătură dintre est și Costandinopol, dar și către sud, spre Ioanina – Grecia.
Marea Adriatică a fost utilizată ca mijloc de legătură, permițand în acest fel deschiderea drumurilor dintre Berat și alte orașe, unul foarte cunoscut fiind “drumul mării“ – care ducea la Vlora, precum și cel ce ducea spre nord, către Raul Shkumbini pe calea Egnatia, terminandu-se la Durres.
Există ipoteza că numele de Berat vine din varianta albaneză Belgrad, dar există și o altă ipoteză conform căreia numele Berat se trage dintr-un decret otoman, berat - în turcă însemnand imunitate, scutirea de obligații, decret emis de Sultanul Mehmet Fatiu II.

Castelul

Reprezintă unul dintre cele mai vechi monumente din oraș, cu o suprafață de 9.6 ha, care se află deasupra unui deal de 187 metri, reconstruit de Mehill I Engjell Komneno, iar mai tarziu, în 400 d.H., de Venice, ridicandu-se impunător deasupra orașului, cu ziduri înalte, fiind împărțit în 24 de turnuri, construite în perioade diferite. Este alcătuit din pietre gigantice în formă tetragonală. În perioada bizantină, Castelul a făcut parte din lista fortărețelor lui Justinian, iar zidurile înconjurau dealul, care domina orașul Berat, avand formă de săgeată, cu varful îndreptat către nord; la începuturi forma un lanț cu dealul opus - Gorica , cu o înălțime de 6 metri.
Cu ani în urmă, raul forma un lac în acest punct, iar cascada săpa stanca formand o fașie îngustă de teren. Din această cauză, terenul este foarte stancos și abrupt.
În partea nordică, în apropierea porții principale, există o grădină fortificată, una dintre construcțiile medievale de gen, care a fost construită pentru a devia atacurile directe.
În partea sud-estică, există un rezervor cu apă construit special pentru a păstra apa proaspătă. Pentru a asigura apa în perioada evului mediu tarziu, în partea sudică, a fost construit un tunel de piatră care transporta apa din rau în Castel.
In partea cea mai de sus a Castelului, există o zonă colinară înconjurată de ziduri, înăuntru putand fi găsite rămășițele unei construcții militare, reminescențele unui Turnuleț al unui Pașă (înal ofițer în cadrul guvernului – provine din turcă) și Moscheea Albă.
Castelul a rămas neschimbat, conform planului original de construcție din secolul al IV-lea d.H. Ca urmare a tehnicilor utilizate, fortăreața a fost adaptată de la o perioadă la alta – iar acest lucru se poate observa la turnurile destinate uzului militar, în secolele XVIII – XIX.

Alte monumente:

Cateva vestigii și colonade autentifică existența bisericilor paleocreștine din Berat în secolele IV – VI, cum ar fi temelia Bisericii Sfanta Todri și colonadele. Cateva dintre cele mai importante clădiri construite între secolele VII – XV sunt cele trei biserici bizantine bine păstrate: Sfanta Maria din Vlaherna , Sfanta Trinitate din orașul fortificat și Sfantul Mihail aflat deasupra unei părți stancoase dincolo de ziduri.
Bisericile orașului Berat constituie adevărate perle ale arhitecturii medievale. Orașul a fost un important centru religios. Există un mare număr de biserici (42) în interiorul Castelului. În Berat a fost găsit un alt obiect rar: Epitaful de la Glavenica, o importantă lucrare de artă, faimoasă, ce datează din 1373 și reprezintă o broderie în aur, argint și mătase cu chipul lui Hristos, purtand o coroană cu insemne în limba greacă.
Bisericile din Berat îmbină armonios frescele bizantine, conținand lucrări ale diferiților autori, de la anonimii secolelor XII – XIV și pană în secolul al XV-lea; ajungand la marii maeștri ca Onufri și fiul său Nicola.
De asemenea, au fost găsite în interiorul castelului și obiecte de cult islamic; Moscheea Roșie (sec. al XIV-lea) și Moscheea Albă (sec. al XV-lea).
Cea mai frumoasă moschee este Moscheea de Plumb (sec. al XVI-lea) construită de Uzgurliu, membru al familiei Skuraj din Berat, o puternică familie feudală. Aceasta este cea mai mare moschee de acest gen din Albania. În 1827 a fost construită Moscheea Burlacului , în perfectă armonie cu cartierul Mangalem . Moscheea Regelui (sau Moscheea Sultanului Baiazid) a fost reconstruită la finalul secolului al XVIII-lea. În momentul de față, aceasta constă în sala enoriașilor care dispune de un plafon din lemn elegant decorat și de o intrare pe măsură. Moscheea se află în centrul medieval al orașului, fiind înconjurată de Helvetie Teke și Sfantul Qerim Teke.
In perioada medievală, moscheea a luat ființă ca element principal al unei game complete de obiecte de cult.
Berat a avut parte de cateva “Teke” care au răspandit doctrinele mistice ale diverșilor predicatori din est, care au deservit ocupației islamice. În mijlocul secolului al XVII-lea existau trei Teke, în momentul de față nemaifiind decat unul, numit Helvetie‘s Teke, cu 40 de camere destinate dervișilor (conducători spirituali).
Acesta se află la est de Moscheea Regelui, și are o structură caracteristică cultului islamic, avand sala enoriașilor poziționată în centru, iar afară aflandu-se un cimitir cu o poartă susținută de 6 arcade. Sala are un plan pătrat și un plafon bogat decorat.

Mangalem și Gorica

Mangalem și Gorica sunt două cartiere ale orașului Berat, care se disting datorită felului în care se armonizează cu zonele vecine, utilizand excelent limbajul architectonic. Aceste cartiere împreună cu Castelul, care este încă locuit, reprezintă clădirile cu cel mai tradiționalist stil din oraș.
Complexul Mangalem este piatra prețioasă în arta construcțiilor, unde alcătuirea armonioasă a clădirilor reprezintă superlativul absolut. Are o formă piramidală elegantă, ce imită silueta dealului unde este amplasat Castelul. Această compoziție, voluminoasă, dar totodată delicată, este caracterizată de o transparență intensă ca urmare a numărului mare de ferestre, purtand numele de “orașul celor o mie de ferestre”. Vizitatorii sunt atrași de culoarele stramte, chiar ascunse, de o deosebită frumusețe, care au un caracter intim datorită întunecimii lor.

Gorica

Gorica este cartierul din fața Mangalem, care nu vede niciodată soarele pe durata iernii. Alte cartiere sunt amplasate pe partea dreaptă a Osumi, fiind înconjurate de dealuri. Această configurație face orașul să arate ca un amfiteatru antic.

Podul Gorica

Podul din lemn de la Gorica a fost construit în 1780 de Ahmet Kurt Pasha. A fost recosntruit de două ori: o dată în sec. al XVIII-lea în piatră, apoi în perioada 1920 - 1930. Cu o lungime de 129,3 m, și o lățime de 5.3 m, fiecare arc aflandu-se la o distanță de 9 - 16 m distanță de celălalt. Se află la 10 m deasupra nivelului apei, și este un pod drăguț pe 7 piloni.
În partea interioară a primei colonade, exista o gaură acoperită de o placă metalică, unde, o veche legendă spune că, trebuia să stea închisă o fată, care își aștepta moartea, ea reprezentand sacrificiul adus pentru a calma spiritele rele care nu permiteau construirea podului. Într-o altă colonadă, pe durata recosntrucției, a fost găsită o sculptură din lemn reprezentand capul unei femei.
Construit deasupra unei fundații solide, întregul pod este acoperit cu piatră sculptată, bucățile de piatră fiind legate de părți metalice. Podul se distinge ca urmare a eleganței rafinate, pentru construcția sa folosindu-se pietre albe.

Untitled Document
Untitled Document
© 2009 Primaria Municipiului Ploiesti - Site realizat de Serviciul Informatica al Primariei Municipiului Ploiesti si intretinut de Serviciul Informatica si Serviciul Relatii Publice
Site-ul contine fisiere PDF, care pot fi citite cu Adobe Reader
http://www.ploiesti.ro