În secolul al XII-lea, în locația actualului Pińczów a existat o carieră. Minerii care lucrau la carieră locuiau probabil într-un gord , care a fost distrus în 1241, în timpul invaziei mongole a Poloniei . În prima jumătate a secolului al XIV-lea a fost ridicat un castel gotic în locul unde stătea cândva gordul. La poalele castelului a apărut o așezare, numită inițial Piedziców , Pandziczów și (1470), Pyandzyczów . Numele Pińczów a fost folosit încă din secolul al XVI-lea și nu se știe cine a fost primul proprietar al așezării. În 1424, a aparținut puternicei familii Oleśnicki, care și-a construit reședința aici și a finanțat o abație de călugări paulini (1449). La 21 septembrie 1428 in Lublin , regele Władysław al II-lea Jagiełło i- a acordat lui Pińczów chart de oraș.
La mijlocul secolului al XVI-lea, Pińczów a devenit unul dintre principalele centre ale reformei protestante din Polonia Mică. Nobilul calvinist Nicholas Oleśnicki i-a alungat pe călugării catolici din Pińczów în 1550 la instigarea fostului preot italian Francesco Stancaro , creând un centru calvinist, unde s-au ținut Sinoadele din Pińczów între 1550–1563. Pińczów este uneori numită Atena sarmată pentru asocierea sa cu Academia Calvină fondată de Francesco Lismanino , la care au fost invitați savanți precum gramaticul francez Pierre Statorius . Orașul a fost locul celor șase ani de muncă 1558–1563 pentru traducătorii Bibliei de la Brest , motiv pentru care este uneori numit Biblia Pińczów . |
